Încă nu ai aflat răspunsurile la întrebarea What’s new, pussycat? Stai fără griji, căci facem recapitulare. Dacă nu ai reușit să participi la conferința digitală anuală care îți aduce cele mai hot previziuni din domeniu și multe alte subiecte proaspete, avem 2 soluții! Intră pe Facebook și vezi înregistrarea sau stai cu ochii pe blog în zilele următoare, căci îți povestim și în scris.
Începem azi retrospectiva conferinței și îți povestim despre cum ne găsim sinele în atât de mult zgomot.
Am început conferința cu exerciții de introspecție alături de Raluca Anton, doctor în psihologie, psihoterapeut principal și terapeut relațional cu formare internațională. Raluca este autoarea cărții bestseller „Terapie 1 la 1 cu sinele tău”, destinată descoperirii de sine a fiecăruia dintre noi. Mărturisește că prin interacțiunea ei cu oamenii, în procesul terapeutic, nu face magie, însă consideră că a avea o poveste coerentă și cu sens despre propria viață poate fi MAGIC!
Sinele nostru râvnește după o viață trăită cu sens. Dar ce este acest sens, unde îl găsim ori cum îl construim? O bună parte din viață ne-o trăim la locul de muncă, unde putem simți, sau nu, acel faimos sentiment de wellbeing. Studiile ne arată că angajații caută să fie ascultați, văzuți, înțeleși, validați, în detrimentul unui salariu mai atractiv. Asta ne demonstrează faptul că în noi există o nevoie puternică de apartenență ori de a ne găsi cuibul, expresie în care Raluca a împachetat frumos esența discuției.
Zgomotul exterior a crescut într-un ritm mult prea alert pentru capacitatea noastră cognitivă. Astfel, provocări precum oboseala cronică, sentimentul de trăire a unei vieți fără sens și lipsa de conexiune au început de mult timp să bată la ușa sănătății noastre psihice. Poate că Raluca nu face magie, dar ne-a trasat două căi luminoase prin care ne putem adapta la zgomot. Asta pentru că soluția nu este să-l înlăturăm (nici nu am putea), ci să ne întărim adaptabilitatea de a alege când rămânem în acel zgomot și când dăm volumul mai mic. Primul pas este să ne oprim, să ne întoarcem spre noi și să ne întrebăm care ne sunt resursele, ce avem de oferit lumii, care sunt provocările care stau între noi și punerea în practică a unor obiceiuri sănătoase și cum începem să facem ordine. Apoi, este important să înțelegem că sinele nostru are nevoie de un cuib, dar și de satisfacția construirii unui cuib împreună cu, și pentru, ceilalți. Se pare că toate drumurile duc la comunitate și ne reamintesc despre importanța pe care o are în trăirea unei vieți sănătoase și armonioase.
Până te împrietenești cu ideile de mai sus, noi revenim cu un nou subiect care să-ți răspundă la What’s new, pussycat?. Ne citim mâine, pe blog!
