Importanța terapiei în procesul de reconversie profesională

03:46 Nevoile oamenilor în pandemie

08:00 Cum recunoaștem nevoia de schimbare?

11:18 Cât ne costă inacțiunea?

16:36 Cum ne afectează viața un loc de muncă nepotrivit?

20:18 Cum ne poate ajuta psihoterapia în reconversia profesională?

31:26 Frici, autosabotaj și descoperirea de sine

43:25 Aduc banii fericirea?

47:00 Cum dezvățăm ceea ce am învățat despre muncă?

55:40 Wellbeing la locul de muncă

58:48 Viața profesională și cea personală, ca întreg

Am început discuția călătorind cu gândul la 2020, anul care ne-a dat tuturor viețile peste cap. Pandemia a lovit puternic în nevoile oamenilor, precum nevoia de siguranță, nevoia de confort, nevoia de apartenență și cea de acceptare. Unora, le-a scuturat atenția și a îndreptat-o spre sănătatea lor fizică și psihică. Pe alții i-a lăsat fără job. Inevitabil, pentru că o mare parte din viață ne-o petrecem muncind, am început să privim cu alți ochi munca de zi cu zi în legătură cu viața personală. Rezultatul, care încă se perpetuează, a fost un număr mare de persoane care și-au făcut o analiză a vieții și au decis că au nevoie de o schimbare.

Cum recunoaștem nevoie de schimbare? Se simte în minte și în corp și poate fi descrisă ca o stare de nemulțumire permanentă, sau o lipsă de vitalitate, care ajunge treptat să afecteze și alte aspecte ale vieții, inclusiv relațiile cu ceilalți și stima de sine. Din păcate, de la un punct, inacțiunea ne costă enorm și se poate traduce în somatizări multiple și îmbolnăviri. Nu ne mai este bine cu noi. Totuși, acest scenariu nu este general valabil, ci depinde de ce înseamnă munca pentru fiecare. Condiția fericirii poate că nu este neapărat „Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nici o zi din viaţa ta!”. Dacă mi-am construit viața în jurul profesiei, atunci da, ecoul insatisfacției va fi puternic. Dar dacă nu-mi iau din job cea mai mare bogăție de resurse, este posibil să pot tolera insatisfacția și să găsesc bucurie în altă parte. Firesc este să ne întrebăm „Cât de multă validare îmi iau din ceea ce muncesc?”. Și atunci poată să apară un răspuns concret sau pot să apară și mai multe întrebări fără răspuns, care în definitiv conduc la un proces de autodescoperire. Terapia poate susține acest proces, pentru a ne înțelege pe noi înșine în relație cu lumea și pentru a face lumină.

Oana a asemănat psihoterapia cu un șifonier plin, în care avem rafturi cu haine vechi, de păstrat, haine pe care nu vrem să le mai vedem vreodată ori haine împrumutate, care nici măcar nu ne aparțin. În psihoterapie, le privim pe fiecare în parte și ca Marie Kondo, păstrăm doar ce ne este de folos. Facem asta cu ajutorul unui observator neutru care ne poate subtitra pe limbajul nostru ce, cum și unde așezăm. Este un proces dificil în care avem nevoie de un suporter care să facă galerie.

Am descusut o mulțime de alte aspecte cu care se confruntă la nivel psihologic cineva în procesul de reconversie profesională. Am vorbit despre hăinuțele împrumutate care nu sunt altceva decât credințe limitative care nu ne aparțin, despre frica de succes și insucces, despre bani și fericire, despre cum sădim copiilor o imagine sănătoasă despre muncă, despre bunăstare la locul de muncă și despre viața profesională și viața profesională, ca întreg. O oră plină de învățare, pe care te invităm să o asculți cu inima și mintea deschise, într-un moment de tihnă!